CUM AU FOST DESCOPERITE RADIAȚIILE UV?

În 1800, astronomul britanic William Herschel a atașat telescopului său filtre colorate pentru a face observații asupra soarelui constatând că temperatura telescopului s-a modificat atunci când au fost aplicate diferite filtre de culoare.

În 1801, după ce a auzit despre descoperirea „razelor de căldură”, omul de știință german Johann Ritter, a căutat o radiație opusă (răcitoare) la celălalt capăt al spectrului vizibil. Nu a găsit exact ceea ce se aștepta să găsească, dar după o serie de încercări a observat transformarea clorurei de argint din alb în negru atunci când a fost plasată în regiunea întunecată a spectrului Soarelui, aproape de capătul său violet. „Razele chimice” cărora Ritter le-a atribuit acest fenomen, au devenit ulterior cunoscute sub numele de ultraviolete .  

Tratarea tuberculozei cu lumina UV

În 1882, medicul și omul de știință german Robert Koch a descoperit că tuberculoza a fost cauzată de o bacterie (myobacterium tuberculosis), care a murit dacă a fost lăsată în lumina soarelui. În 1893, medicul danez Niels Ryberg Finsen a descoperit că lupusul vulgaris, o infecție tuberculoasă a pielii, răspundea bine la lumina soarelui. Mai târziu, el a susținut băile de soare pentru toate formele de tuberculoză.

Până în 1903, Finsen a tratat câteva sute de pacienți cu tuberculoză cu radiații ultraviolete de la lămpile cu arc pe care le inventase , un efort pentru care a primit Premiul Nobel. Sanatoriile care oferă helioterapie (tratamentul bolilor cu lumina soarelui) au apărut în Europa și America pentru a deveni un pilon al tratamentului chirurgical și al tuberculozei cutanate și au rămas așa până la mijlocul secolului al XX-lea.

Helioterapia a stabilit cu fermitate ideea soarelui ca o sursă de sănătate bună până la începutul anilor 1900, dar nu a fost lipsită de opoziții. În 1905, New York Times a publicat un editorial în care deplângea „superstiția modernă conform căreia soarele este întotdeauna de dorit”:  

PROTECȚIE ÎMPOTRIVA SOARELUI

Deși soarele a fost văzut de mulți ca o sursă de bunăstare, ar putea dăuna organismului într-o gamă largă de moduri, de la arderea pielii până la provocarea insolației sau rănirea ochilor. Acest lucru, desigur, nu era nimic nou. Timp de secole, ființele umane au căutat să se ferească de efectele nocive ale luminii solare, creând haine de protecție și medicamente pentru a face acest lucru.