https://bmcplantbiol.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12870-020-02471-8
Expunerea la radiațiile ultraviolete (UV) în lumina soarelui naturală, este inevitabilă din cauza necesității ca plantele să capteze lumina pentru fotosinteză.
Absorbția radiațiilor ultraviolete (UV) de către plante, poate avea și efect dăunător asupra țesuturilor lor. Ca apărare, plantele au dezvoltat o serie de strategii pentru a se proteja de radiațiile UV, în special față de cele din gama UV-B (280-320 nm). Un prim răspuns al plantei privind expunerea la UV, este creșterea cantității de compuși fenolici care absorb lungimi de undă dăunătoare ale luminii. Există și fenomenul invers – reflectanța UV a plantelor al cărei scop este protejarea țesuturilor plantei.
Principalele mecanisme de apărare ale plantelor împotriva radiațiilor UV sunt:
-procesele prin care se reduce cantitatea de radiaţii UV ce ajunge la moleculele ţintă prin biosinteza compuşilor ce absorb radiaţii UV ca de exemplu compuşii fenolici
şi flavonoidele,
-mecanisme de reparare ale leziunilor de la nivelul ADN, dar şi cele ce permit reducerea efectului negativ al leziunilor apărute la nivelul ADN.
Lumina UV-C solară nu ajunge la plante, deci în mediu natural plantele nu au fost și nici nu sunt supuse acestei radiații. După producerea artificială a radiației UV-C, cercetările au demonstrat că această lumină poate avea o influență importantă asupra plantelor.
Cercetări recente sugerează că lumina UV-C poate fi exploatată și pentru a stimula producția de substanțe fitochimice care promovează sănătatea, pentru a extinde termenul de valabilitate al fructelor și legumelor și pentru a stimula mecanismele de adaptare. În mod clar, unele dintre aceste efecte pot fi legate de efectul stimulator al luminii UV-C asupra producției de specii reactive de oxigen (ROS) și de stimularea moleculelor și mecanismelor antioxidante, deși lumina UV-C ar putea declanșa și regla căile de semnalizare independent din efectul său asupra producției de ROS. Există un potențialul ridicat al utilizării luminii UV-C în agricultură și, prin urmare, se impune continuarea cercetărilor pentru a-i îmbunătăți eficiența și, de asemenea, pentru a ne spori înțelegerea modului în care lumina UV-C este percepută și influențează fiziologia plantelor.